A fi evreu după holocaust

EDUCATION Life SOCIAL

Am ajuns la cartea cu numărul 52 de anul acesta și m-am gândit să împărtășesc câteva idei despre ea: A fi evreu după Holocaust, de Imre Toth.

Cartea cu siguranță va ajunge în lista cărților ce nu trebuiesc ratete, dar poate a cărei concluzie se poate rezuma la: Odium nunquam potest esse bonum (Ura nu poate fi niciodată bună). Autorul cărții, Imre Toth, evreu maghiar născut la Satu Mare este dat afară de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj în 1956 cu pretextul de a fi colaborator al Israelului. Astfel, emigrează și în următoarele decenii studiază cu precădere antisemitismul și nu numai în Germania și Franța.

Liiceanu spunea că “nu poți să fugi de întâlnirea cu această carte fără să rămâi în dezordine cu tine”, pentru că cine o întâlnește nu poate scăpa de sentimentul rușinii – acesta fiind prețul prejudecății care ne-a fost transmis de înaintașii noștri.

Hitler nu a reușit să-i extermine pe evrei, dar a reușit să-i alunge din Europa. După Duhem, tipică pentru germani este “tentația de a-și pune probleme pe care să le rezolve, fără cea mai mică intenție de a le aplica la ceva”. Totuși, nu pot să nu remarc că nicăieri în lume nu au contribuit evreii mai mult la creșterea patrimoniului cultural al unei țări decât în Germania. Toth concluzionează: “În spațiul german de azi, absența evreilor este o prezență materială. Germania a dorit să se debaraseze – și totodată să debaraseze întregul continent european – de evrei. În mod paradoxal, s-a legat de ei ireversibil, pe vecie. Astăzi – oriunde în lume – e imposibil să pronunți cuvântul ‘german’ fără ca ecoul să nu spună ‘evreu’;” și invers. ” ‘German’ și ‘evreu’, două cuvinte indusolubil legate unul de altul până la sfârșitul lumii. Unul e urmat de celălalt ca de propria-i umbră, ca de un blestem”.

Istoria nu oferă nimic pe gratis. Acțiunile, marile fapte – res gestae – ne aparțin. Însă prețul e fixat numai de Istorie, ea fiind necruțătoare: totul trebuie plătit. Nimic nu se negociază.

Nu știu prin ce legătură sau cum s-a produs, dar cartea aceasta vine după citirea alteia pe aceeași temă și la fel de puternică, din care amintesc numai un pasaj. Întorși acasă din lagărele de exterminare mai mult morți decât vii, unora dintre supraviețuitori li s-a spus:  “Și la noi a fost rău. Ne-au furat bicicleta.”

Monica Lovinescu scria undeva că “în rău specia umană ne va surprinde mereu”.

Sursă foto: Humanitas

Sharing is caringShare on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Pin on Pinterest0Email this to someone
You may also like
Vine o nouă criză economică și suntem nepregătiți
Cărțile de business care mi-au format gândirea critică
Millennials – prima generaţie ce nu va prinde pensia

Leave Your Comment

Your Comment*

Your Name*
Your Webpage