Mirajul creşterii salariului minim: De câte ori se majorează, de atâtea ori creşte economia subterană şi munca la negru, iar primii afectaţi sunt tinerii si cei cu salarii mici

EDUCATION Life SOCIAL Uncategorized

1. Context

Creşterea salariului minim în România în ultimii 15 ani a dus la creşterea incidenţei muncii la negru. Mai simplu spus, de câte ori s-a crescut salariul minim pe economie de atâtea ori a crescut numărul muncitorilor din economia subterană.

În perspectiva unei noi creşteri a salariului minim începând cu ianuarie 2017 la valoarea de 1400 lei, analiza efectelor creşterii acestuia rămâne un subiect de interes sporit.

În conformitate cu studiile evidenţiate de literatura ştiinţifică de specialitate, o creştere a salariului minim va conduce la pierderea locurilor de muncă pentru cel putin o parte dintre angajaţi care vor deveni într-o primă instanţă şomeri şi ulterior vor vedea sectorul informal (ie. “economia subterană”) cel putin ca o soluţie pe termen scurt. Astfel, creşterea salariul minim manifestă un efect pozitiv asupra probabilităţii de a lucra fără forme legale. Vor fi afectaţi de această creştere a salariului minim lucrătorii cu productivitate scazută, în special tinerii şi cei slab calificaţi, mai precis, exact persoanele cărora li se adresează în mod direct această măsură.

Pe de o parte, având o rata a şomajului la nivel naţional de doar 6.8% care înseamnă ceva mai mult de 630,000 şomeri, Romania deţine o poziţie favorabilă între statele membre ale UE, dar pe de altă parte ocupă o poziţie total nefavorabilă atunci când vorbim de şomajul în rândul tinerilor pentru care rata şomajului are o valoare de 21.7% de trei ori mai mare decât cea generală.

Efectele creşterii salariului minim sunt cu atât mai complexe şi mai importante cu cât discutăm despre o ţară cu o pondere mare a persoanelor cu venituri reduse, cu un nivel ridicat al informalităţii şi cu un grad de reglementare destul de redus.

Conform datelor oficiale oferite de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, peste 3 milioane de salariaţi români, reprezentând aproape 65% din totalul de 4.7 milioane salariaţi din economie câştigă mai puţin de 2,000 lei net pe lună fiind plătiţi sub nivelul salariului mediu pe economie (2,114 lei în decembrie 2015, conform datelor INS).

La toate aceste cifre, este important să menţionăm şi incidenţa relativ ridicată a “salariilor în plic” (eng. envelope wages). Conform acestei practici, o parte dintre angajaţi sunt plătiţi la nivelul unui salariu formal, oficial, înregistrat şi mai primesc o parte suplimentară nedeclarată numită generic “salariu în plic” pe baza unei înţelegeri verbale. Rezultatele „Eurobaromentrului Special Nr. 402/2013 pe muncă nedeclarată” au evidentiat faptul ca 7% dintre angajaţii români primesc „salarii în plic”.

De asemenea, ultima estimare a dimensiunii economiei informaleş3ţ raportată la PIB-ul oficial a evidenţiat o pondere a acestui fenomen de aproximativ 29% din PIB-ul oficial la nivelul anului 2015. Rezultatele empirice se subscriu studiilor lui Schneider la nivel internaţional ce reliefează o pondere a economiei informale în Romania de 28.1% din PIB-ul oficial la nivelul anului 2014.

2. Evoluţii ale salariului minim

pic-1

Conform figurii de mai sus se observă că, de-a lungul întregii perioade 2000 – 2016, salariul minim a crescut constant, atât în termeni nominali cât şi în termeni reali. Ceea ce este interesant este decuplarea produsă în 2007 când cresterea reală a început să rămână semnificativ în urma creşterii nominale. În timp ce creşterea nominală a fost de aprox. 20 de ori în 2016 faţă de anul 2000, creşterea reală a fost de doar 5 ori, astfel puterea de cumpărare a celor care primesc salariul minim nu a înregistrat o creştere atât spectaculoasă din punct de vedere al puterii reale de cumpărare. Cauza? În principal, inflaţia.

pic-2

Analizând evoluţiile salariului minim şi ale activităţii informale (economia la negru), în dinamica, de-a lungul periodei 2000-2015 dar exprimate la nivelul preţurilor anului 2005, putem constata faptul că există o tendinţă crescătoare pentru ambele serii de date, între acestea existând o legătură pozitivă foarte puternică.


3.   
Concluzii

a) Salariul minim pe economie nu este corelat cu nicio variabilă macroeconomică. Cea mai stringentă problemă legată de salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de fapt lipsa unui mecanism transparent de ajustare astfel încât salariul minim sa fie corelat cu creşterea economică, cu performanţele pieţei muncii sau cu crearea de noi locuri de muncă.

b) Creşterea salariului minim pe economie nu a făcut decât să creeze o presiune suplimentară pe distribuţia salariilor, împingând astfel lucrătorii tineri sau slab calificati către şomaj şi ulterior către informalitate.

c) La acest moment creşterile salariului minim nu urmează un mecanism transparent şi nu are la baza argumente economice, ci mai mult argumente ce ţin de sfera politicului. Mai exact, creşterea salariului nimim nu a fost, de-a lungul ultimilor 15 ani, corelată cu creşterea economică, cu sporirea numărului de locuri de muncă sau cu evoluţia oricărui indicator macroeconomic relevant în ceea ce priveşte performanţa economiei româneşti.

d) Analiza relaţiei pe termen lung dintre evoluţia salariului minim şi evolutia economiei informale este prezentată in cadrul unui studiu al Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţiifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale ale cărui rezultate au evidenţiat faptul că creşterile succesive ale salariului minim dea lungul celor ultimilor 15 ani au reprezentat un factor ce a condus la creşterea informalităţii pe termen lung.

e) Agresivitatea creştererii salariului minim va crea probleme de competitivitate într-o economie precum cea a României. Angajatorii atrag atenţia, pe bună dreptate, ca aceste creşteri ale salariului minim din pix vor duce la concedieri.

Prin urmare, viitoarele creşteri ale salariului minim, mai cu seama dacă acestea nu sunt corelate cu realitatea economică ar trebuie privite cu rezerva cuvenită chiar şi de către cei care într-o primă fază sunt beneficiari direcţi deoarece în faza doi ar putea fi exact cei care suportă consecinţele. Astfel, aceste creşteri nu ar trebui încurajate înainte de a evalua efectul potenţial pe care o astfel de măsura l-ar putea avea în economie asupra tuturor actorilor implicaţi.

 

Note:      

1. Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorilor şi nu implică instituţiile cu care aceştia sunt asociaţi.

2. În ceea ce priveşte detaliile tehnice ale studiului realizat trebuie mentionat ca dimensiunea economiei informale a fost estimata ca si % din PIB-ul oficial utilizand modelul MIMIC (Cauze Multiple Indicatori Multipli). Aceasta metoda este una dintre cele mai performante metode utilizate de catre comunitatea stiintifica in estimarea economiei informale.
Despre autori:

Adriana DAVIDESCU, PhD – Conf. Univ. Dr. al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Departamentul de Statistica şi Econometrie. Cercetător senior în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protectiei Sociale.

Vasile Alecsandru STRAT, PhD – Conf. Univ. Dr. al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Departamentul de Statistica şi Econometrie.

Sorin Anagnoste, PhD – Cadru Didactic Asociat al Facultăţii de Administrarea Afacerilor în Limbi Străine din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Departamentul UNESCO pentru Administrarea Afacerilor.

 

Sharing is caringShare on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Pin on Pinterest0Email this to someone
You may also like
Criza refugiaților: întrebări, răspunsuri și migrene
Ce ziare și reviste citesc?
De ce Uber va avea o viață grea în România

Leave Your Comment

Your Comment*

Your Name*
Your Webpage